Postarea de astazi are o poveste aparte, una personala . O sa va povestesc despre iarna, copilarie si despre ceainicul bunicii . . .
Intotdeauna cand ma uit pe fereastra atelierului meu si vad ca ninge asa frumos, linistit, cu fulgi mari, imaculati care se astern usor peste toate cele …
sufletul meu se emotioneaza si isi aduce aminte de copilaria frumoasa, mai precis vacantele petrecute la bunici, cu foc vioi troznind in soba, cu „goage” (un soi de lipii din coca) coapte pe plita si unse de bunica cu unt adevarat, facut in casa, si cu miere delicioasa pe deasupra … imi aduc aminte de ingeri de zapada si maini inghetate de la atata „bataie cu bulgari” si de sanius 🙂
Dar mai ales imi aduc aminte de bunici si de ceainicul lor micut in care iarna faceau celebra tuica fiarta ca sa se incalzeasca cand veneau de afara, de la treburi. 🙂
Anii au trecut, bunicul nu mai este de mai bine de 10 ani, dar iubita mea bunica inca ma mai asteapta cu bratele deschise de fiecare data cand o vizitez.
Nu mai face nimeni tuica fiarta, dar am recuperat ceainicul buniciilor
si i-am dat o noua infatisare, pastrand tenta vintage a amintirilor pretioase.
L-am pus la loc de cinste, printre alte amintiri … astfel pot pastra farmecul de altadata mereu aproape.
Si o poza recenta cu bunica mea, care tocmai a implinit 70 de ani frumosi la fel ca ea, inconjurata de cele 3 generatii de femei din familia noastra
( mama, bunica, sora mea, eu si fiica mea )
Aleynad_art's Blog 